Orchestrator al inovării
(Tukiainen, Leminen and Westerlund 2015) au studiat rolul orașelor ca orchestratori ai inovării. Ei văd municipiile ca platforme colaborative de inovare bazate pe modelul laboratoarelor vii, care încearcă să implice cetățenii, industria și alți actori.
Orașele au fost întotdeauna asociate cu ideile de transformare și inițiative sociale noi. Unii autori consideră că activitățile inovatoare sunt un produs al orașelor și regiunilor urbane, iar orașele și regiunile urbane nu sunt simple containere pentru activități inovatoare, ci sunt implicate activ în generarea unor idei noi, a unor structuri organizaționale noi și a unor întreprinderi inovatoare (Florida, Adler and Mellander 2017).
Majoritatea provocărilor cu care societatea umană se confruntă azi sunt exacerbate în zonele urbane, cauzând o accelerare a inovării în aceste zone și o utilizare mai intensă a soluțiilor inovatoare. Corelat cu nivelul ridicat de educație, servicii și activități recreative și densitatea mare de populație, acest element favorizează inovarea socială, tehnologică, antreprenorială și creativă. (Alberti 2019).
Tabere de inovare
Innovation Camps reprezintă un instrument destinat decidenților, cu ajutorul căruia, aceștia pot crea politici publice cu implicarea efectivă a actorilor relevanți, mai eficiente decât consultările și dezbaterile publice sau focus-grupuri. Atelierele sunt un spațiu pentru dialog, înțelegere, formularea și reformularea provocărilor din diferite perspective. Facilitarea dialogului, auto-organizării, a asumării și identificării cu conceptele, colaborarea creativă și promovarea ideilor sunt uneltele principale ale atelierelor. Innovation Camps urmăresc crearea unui context în care actori diferiți lucrează împreună și catalizează puterea inteligenței colective pentru dezvoltare locală, într-o manieră participativă, de tip bottom-up, care utilizează la maxim principiile de prototipare rapidă. Innovation Camps reprezintă un proces în care provocări teritoriale și sociale sunt explorate printr-o abordare de descoperire antreprenorială care include întâlniri față în față urmate de o perioadă de pregătire, prototipare și realizare practică a ideilor. Din acest motiv, Innovation Camps reprezintă un instrument eficient pentru abordări teritoriale inovatoare și soluționare a problemelor sociale, datorită abordării antreprenoriale. (Pop 2019)
„Laboratoarele pentru cercetare și inovare nu mai sunt facilitățile universităților tradiționale ci ecosisteme regionale de inovare ce operează ca spații de testare și prototipare rapidă a inovării conduse de utilizator: noi produse, servicii, procese, structuri și sisteme care trebuie să fie transformative și scalabile prin natura lor. Noua generație de activități de inovare este un ecosistem de inovare deschisă motivat social, caracterizat prin complexitate și generalitate și care există datorită participării extinse prin intermediul unor comunități online.” (Lappalainen, Markkula and Kune 2015) pag. 17.
”Crearea unor locuri de muncă și creșterea sustenabilă sunt provocările cheie ale Europei. Creșterea competitivității este o cerință esențială și depinde în mare parte de promovarea inovării, creativității și antreprenoriatului, o sarcină în cadrul căreia orașele și regiunile au un rol crucial ca parteneri lideri în ecosisteme regionale dinamice de inovare.” (C. Buchmann, Președinte al Comisiei pentru Politici Economice, Comitetul Regiunilor, 2016).
Innovation Camps este un proces, un mod de a gândi și lucra care utilizează perspective și viziuni noi pentru soluționarea unor provocări sociale. Este un proces colectiv ce urmărește identificarea soluțiilor prin schimbarea perspectivei. Grupurile de lucru multidisciplinare adresează provocări reale, propuse de facilitatori, provocări referitoare la orașe, regiuni, afaceri, universități, sau activități ale ONGurilor. Participanții lucrează împreună în grupuri auto-guvernate, într-un cadru ușor facilitat în scopul schimbării abordărilor și viziunilor asupra problemelor vizate. Acest proces generează perspective multiple și permite participanților să vadă problemele prin lentile diferite, astfel încât să aibă o înțelegere complexă, multi-unghi a problemelor propuse. Actorii implicați pot testa și implementa soluțiile identificate astfel, duă finalizarea atelierului, și pot prezenta soluțiile inovatoare în locații sau ateliere diferite. (Pop 2019)
Laborator viu
Laboratoarele vii sunt definite ca ecosisteme de inovare deschisă, centrate în jurul utilizatorului, bazate pe o abordare de co-creare cu utilizatorul, integrare a proceselor de cercetare și inovare în comunități reale și de exercițiu. (European Network of Living Labs 2020)
O definiție și mai potrivită pentru laboratoarele vii a fost dată de (Leminen 2013), ca „regiuni fizice sau realități virtuale, sau spații de interacțiune în care actorii formează parteneriate Public-Private-Populație (Public-Private-People-Partnerships – 4Ps) de companii, autorități locale, universități, orașe, utilizatori și alți participanți, care colaborează pentru crearea, prototiparea, validarea și testarea unor noi tehnologii, servicii, produse și sisteme în contextul mediului real”.
Rețeaua Europeană a Laboratoarelor Vii (ENoLL) este o federație internațională a laboratoarelor vii Europene și din alte colțuri ale lumii, fondată în anul 2006 sub auspiciile Președinției Finlandeze a Europei. ENoLL furnizează, direct și prin intermediul membrilor rețelei, servicii de co-creare, împlicare a utilizatorilor, testare și experimentare, în domenii diverse, de la energie, media, mobilitate, sănătate, agricultură, siguranță alimentară, combaterea schimbărilor climatice, materiale noi și așa mai departe. Conform ENoLL, un laborator viu este caracterizat de 5 elemente cheie:
- Implicarea activă a utilizatorilor
- Scenarii din viața reală
- Participarea actorilor multipli
- Abordări cu metode diverse
- Co-creare
Comunitate locală inovatoare
Raportul Națiunilor Unite asupra evoluției populației globale, ediția 2019, arată că, deși ritmul de creștere al populații scade, aceasta va continua să crească finalul secolului până la un nivel estimat de aproape 11 miliarde de oameni. Speranța de viață la nivel global a crescut cu 10% în ultimii 30 de ani, iar estimarea pentru 2050 este de încă 10 procente. Principalele zone de creștere a populației sunt reprezentate de țările slab dezvoltate sau în curs de dezvoltare (Africa sub-Sahariană, Africa de Vest, sudul și estul Asiei), iar peste jumătate din creșterea demografică va fi înregistrată în nouă țări: Congo, Egipt, Etiopia, Indonezia, Tanzania, India (care va deveni probabil cea mai populată țară din lume), Nigeria, Pakistan, și Statele Unite ale Americii. (United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division n.d.).
În 1969, Sherry Arnstein a propus o ”scară a participării”, reluată de (de Carvalho and van Winden 2014), menită să evolueze gradul de implicare al cetățenilor în managementul urban, respectiv
Instrumentele moderne oferă cetățenilor mijloacele de a fi vocali, de a se exprima și organiza, de a vedea exemple de bune practici din alte comunități și de a avea așteptări mai ridicate de la autoritățile locale.