Ce este orașul inteligent?
„Orașele inteligente sunt un fenomen recent, dar emergent, ce urmărește să utilizeze tehnologii înalte și în special tehnologia informației și comunicațiilor pentru a implementa condiții de viață mai bune în metropolele mari, pentru a implica cetățenii în guvernarea locală și pentru a sprijini dezvoltarea economică sustenabilă și atractivitatea orașului. Obiectivul final este îmbunătățirea calității vieții urbane pentru toți actorii” (Dameri and Benevolo 2015).
Utilizarea tehnologiilor de calcul pentru a construi componentele de infrastructură critică și serviciile unui oraș – care includ administrația, educația, sănătatea, siguranța publică, imobiliarele, transportul și utilitățile – mai inteligente, interconectate și eficiente. (Washburn and Sindhu n.d.)
„Orașele inteligente sunt cunoscute pentru dinamica umană, care utilizează recurent dispozitive conectate, adesea cunoscute ca și Internetul Lucrurilor (IoT)” (Costa and Santos 2016)
„Termenul de oraș inteligent este perceput ca o abilitate intelectuală de a gestiona multiple aspecte inovative socio-tehnice și socio-economice ale dezvoltării” (Zygiaris 2012)
„Conceptul [de oraș inteligent] este conexiune organică între componente tehnologice, umane și instituționale” (Nam and Pardo 2011).
„Orașele inteligente – sunt ca și organismele care dezvoltă un sistem nervos artificial, ce le permite să se comporte într-un mod inteligent și coordonat. Noua inteligență a orașelor se regăsește apoi în combinația efectivă a rețelelor digitale de telecomunicații (nervii), inteligența omniprezentă (creierele), senzori și erichete (organele senzitive) și soluțiile software (cunoașterea și competența cognitivă)” (Chourabi, et al. 2012).
„Aceste probleme, și altele, pot fi gestionate prin adoptarea unor soluții scalabile care utilizează tehnologia informațiilor și comunicațiilor (ICT) pentru a reduce costurile și a îmbunătăți calitatea vieții. Orașele care au această abordare, denumite în general Orașe Inteligente sau Comunități Inteligente și Conectate, un concept discutat și dezbătut adesea în planificarea urbană și cercurile de politici globale” (Falconer and Mitchell 2012).
„Orașul Inteligent este un concept în care cetățenii, obiectele, utilitățile, etc., se conectează într-o manieră facilă utilizând tehnologii omniprezente, pentru a îmbunătăți semnificativ calitatea vieții în mediile urbane ale secolului 21” (R. P.-S. Dameri 2014).
„IBM definește un Oraș mai Inteligent ca unul care optimizează utilizarea tuturor informațiilor interconectate disponibile azi pentru a își înțelege și controla operațiunile și a își optimiza utilizarea resurselor limitate” (M. Kehoe 2011)
„Orașul Inteligent se referă la un oraș unde ICT întărește libertatea de expresie și accesibilitatea informației și serviciilor publice” (Anthopoulos 2011)
„Orașul inteligent urmărește sustenabilitate, calitatea vieții și echitate socială prin design și inovare tehnologică. […] Orașele sunt sisteme de sisteme în care apar oportunități de introducere a unor sisteme neuronale digitale, răspunsuri inteligente și optimizare la fiecare nivel al integrării sistemelor – de la dispozitive și echipamente individuale […] până la vlădiri și în final la întregi orașe și regiuni urbane” (Mitchel n.d.). Universitatea Tehnică din Viena păstrează în 2014 modelul creat în anul 2007, prin care definea orașul inteligent ca un oraș cu performanțe bune în 6 domenii [economie, mobilitate, guvernanță, stil de viață, populație și mediu], construit pe combinația „inteligentă” de dotări și activități ale cetățenilor auto-decisivi, independenți și conștienți. (Technical University Vienna 2014).
În 2014, Organizația Națiunilor Unite, prin ITU-T (International Communication Unit) definește orașele Inteligente și sustenabile ca orașele inovative care utilizează tehnologia informației și comunicațiilor și alte mijloace pentru a îmbunătăți calitatea vieții, eficiența serviciilor urbane și competitivitatea, asigurând totodată că sunt îndeplinite nevoile generațiilor prezente și viitoare în domeniile economic, social, de mediu și cultural. (ITU-T Telecomunication Standardization Sector of Internatuional Telecomunication Union 2014)
Este evidentă diferența de viziune și abordare între cele două definiții. Principala diferență vine din centrarea abordării pe tehnologie (în cazul ITU-T), respectiv oraș (TUV). Practic, ITU introduce două caracteristici suplimentare în definiția orașelor inteligente, respectiv tehnologia și infrastructura, probabil din dorința de a da greutate componentei de tehnologie și infrastructură din procesul de proiectare, dezvoltare și implementare a orașelor inteligente.
Un oraș inteligent este un oraș care își mobilizează și utilizează resursele disponibile (inclusiv capitalul cultural, social, financiar, resursele naturale informațiile și tehnologia informației) pentru creșterea eficienței în:
- Îmbunătățirea calității vieții locuitorilor, muncitorilor navetiști, studenților și altor vizitatori
- Utilizarea resurselor, reducerea presiunii asupra mediului și creșterea rezilienței
- Dezvoltarea unei economii (preferabil verzi) bazate pe inovare
- Adopția unei democrații locale bine dezvoltate. (Bosch, și alții 2017)
Orașele inteligente sunt sisteme de oameni care interacționează cu și utilizează fluxurile de energie, materiale, servicii și finanțe pentru a cataliza dezvoltare sustenabilă și reziliență economică și o calitate ridicată a vieții; aceste fluxuri și interacțiuni devin inteligente prin utilizarea strategică a infrastructurilor de informații și comunicații într-un proces transparent de planificare urbană și management care răspunde la nevoile economice și sociale ale societății. (European Innovation Partnership on Smart Cities and Communities, Strategic Implementation Plan 2013)
În viziunea (Cohen 2015), adoptată de (Lima, et al. 2020), de-a lungul istoriei implementării conceptului de Oraș Inteligent, au existat deja trei generații de orașe inteligente, clasificarea pornind de la orchestratorul principal, respectiv focus-ul dezvoltării și implementării, astfel:
- Orașele Inteligente 1.0 – centrate pe tehnologie, unde orchestratorul este, în general un furnizor sau integrator de tehnologie, care propovăduiau impactul pe care tehnologia îl poate avea asupra transformării orașelor în medii excepționale, înalt tehnologizate și eficiente pentru investitori, antreprenori și furnizori de soluții. Principala caracteristică a acestor orașe este că furnizorii de tehnologie se luptă să convingă orașele să adopte soluțiile lor tehnice, adesea în orașe care nu erau pregătite pentru implicațiile utilizării soluțiilor asupra actorilor locali sau calității vieții majorității cetățenilor. Principalele probleme sunt reprezentate de lipsa de viziune a administratorilor publici și dificultăți de integrare ale fluxurilor curente de interacțiune cu cetățenii în modelele informatice/tehnologice cu arhitecturi gândite de furnizor, din perspectivă strict tehnică. Deși au pornit primele la drum și au reprezentat exemple de bune practici la un moment dat în istorie, această categorie de orașe inteligente reprezintă, în prezent, exemple de insucces, datorită viziunii limitate și lipsei de interes a cetățenilor, pentru care nu a fost creată o valoare adăugată semnificativă. Santander este primul oraș european care a implementat un astfel de concept, însă a migrat abordarea spre modelul 2.0 prezentat în continuare. Albă Iulia, deși intrat recent în lumea orașelor inteligente este un exemplu de implementare nesustenabilă a unor soluții Smart City din generația 1.0.
- Orașele Inteligente 2.0 – centrate pe municipalitate, bazate pe tehnologie, unde orchestratorul este, în general, municipalitatea, prin city-manageri sau primari vizionari sprijiniți de departamente de inovare. Aceste orașe rezolvă probleme ale comunității, cu ajutorul tehnologiei. Rezultatele implementării acestui model de oraș inteligent se răsfrânge direct și pozitiv asupra calității vieții populației și turiștilor/vizitatorilor. Abordarea este adesea bazată pe proiecte, unele orașe identificând direcții multiple în care să optimizeze orașul cu ajutorul tehnologiei. Majoritatea orașelor inteligente funcționale la nivel global au această abordare. Cel mai relevant exemplu îl reprezintă Barcelona, cu peste 100 proiecte distincte în zona Smart City, care încep să funcționeze integrat.
Orașele inteligente 3.0 – centrate pe cetățeni, unde procesul de co-creare este poziționat în centrul dezvoltării inteligente a orașului. Implicarea cetățenilor în proiectele Smart City contribuie la dezlănțuirea creativității acestora conducând la creșterea gradului de cooperare în ecosistemul local, dezvoltarea economiei locale și întărirea premiselor pentru cooperare. Sunt exemplele de orașe sustenabile, care țin cont de nevoile și preferințele cetățenilor și își modelează instrumentele și procesele în funcție de specificul local. Viena, unul dintre orașele cu cea mai bună calitate a vieții la nivel mondial este exemplul de Oraș Inteligent 3.0. Participarea cetățenilor ca și co-creatori ai numeroaselor proiecte de dezvoltare urbană durabilă este unul dintre factorii esențiali.
În cadrul proiectului CityKeys, finanțat de Comisia Europeană prin programul Orizont 2020, a fost identificată ca idee comună a majorității definițiilor utilizarea metodelor, proceselor, soluțiilor digitale și tehnologiilor inovative ca facilitatori ai unui mediu urban sustenabil. (Huovila, et al. 2017)
Evaluând principalele definiții ale orașelor inteligente, precum și 15 definiții date public de orașe cu aspirații și rezultate în zona de dezvoltare inteligentă, (Neumann, și alții 2015), identifică principalele cuvinte cheie în definiția orașelor inteligente ca fiind:
